Я тебе помогу, это сказка "Красная Шапочка"!Scufiţa Roşie
A fost odată o fetița zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar mai dragă decоt oricui оi era bunicii, care nu știa ce daruri sa-i mai facă. Odată bunica оi dărui o scufița roșie, şi pentru că-i ședea tare bine fetiței şi nici nu mai voia să poarte altceva pe cap, maică-sa оi zise:
‒ Scufiță Roșie, ia bagă-n coșuleț bucata asta de cozonac şi sticla asta de vin şi du-le bunicii, că e bolnavă şi slăbită şi bunătăţile astea o să-i ajute să-şi mai vină оn puteri. Da' vezi de pleacă mai оnainte de a se lăsa zăpuşeala şi căuta să mergi frumos şi să nu te abaţi din drum; altfel cine ştie, de alergi, ai putea să cazi şi să spargi sticla, şi atunci bunicuţa cu ce o să se mai aleagă? Iar cоnd o să fii să intri оn casă, nu uita să-i dai bunicii „bună dimineaţa” şi vezi să nu оnceapă a-ţi umbla ochii prin toate ungherele!...
‒ Așa am să fac! оi făgădui Scufița Roșie şi-i dădu mоna la plecare.
Bunica locuia оn pădure, cam la vreo jumătate de ceas depărtare de sat. Şi de cum intră Scufiţa Roşie оn raristea codrului, numai ce-i ieşi lupul оnainte. Dar Scufiţa Roşie nu ştia ce lighioană rea e lupul şi nu se temu de fel cоnd оl văzu.
‒ Bună ziua, Scufiţă Roşie ! ii zise el.
‒ Mulţumesc frumos, lupule.
‒ Оncotro așa de dimineață, Scufița Roșie ?
‒ Ia, pоna la bunicuța !
‒ Şi ce duci acolo, sub şorţ ?
‒ Cozonac şi vin. Mama a făcut ieri cozonac şi-i duc niţeluş şi bunicii, care-i bolnavă şi slăbită, să mănоnce şi ea, ca să-şi mai vină оn puteri.
‒ Da' unde şede bunică-ta, Scufiţă Roşie ?
‒ Colo, оn pădure, la vreun sfert de ceas şi mai bine de aici. Cum ajungi sub cei trei stejari, ai şi dat peste casa ei, iar ceva mai la vale e alunişul, pe care doar оl știi! ‒ оi răspunse Scufița Roșie. Lupul оşi zise оn sinea lui: „Frageda-i fetiţa asta! Ce mai оmbucătura pe cinste ar fi, zău așa! Cu mult mai gustoasă decоt baba! Da' e vorba că trebuie să fiu șiret şi să ticluiesc оn așa fel lucrurile ca să pun mоna pe amоndouă”... Mai merse lupul o bucată de drum alături de Scufița Roșie şi apoi оncepu să-i spună cu glas mieros:
‒ Scufiță Roșie, ia te uită ce flori frumoase strălucesc оn jurul tău! Şi tu nici nu le iei оn seamă măcar... Şi mie оmi pare rău că nici n-auzi ce dulce cоnta păsărelele!... Atоt de serioasa păşeşti pe drum, de parcă te-ai duce la şcoală. Şi e atоt de plăcut să hoinăreşti şi să zburzi prin pădure; e atоta veselie!...
Scufița Roșie ridică privirea şi cвnd văzu cum jucau razele soarelui printre crengile copacilor, cоnd privi mai cu luare-aminte la florile frumoase care creșteau pretutindeni, оşi spuse оn sinea ei:
„Mare bucurie i-aş face bunicii dacă i-aş duce şi-un buchet de flori proaspete! E atоt de dimineață, ca nu mi-e teama c-am sa оntоrzii!” Se abătu, deci din drum şi o luă prin pădure, ca să culeagă flori. Rupea de ici una, de dincolo alta, dar оndată i se părea că puţin mai оncolo оi zоmbeşte o floare şi mai ochioasă; alergă оntr-acolo şi, tot culegоnd margarete şi clopoței, se pierdea tot mai mult оn adвncul codrului. Оn acest răstimp оnsa, lupul *i de-a dreptul spre casa bunicii şi bătu la ușă.
‒ Cine-i acolo?
‒ Eu sunt, Scufița Roșie, şi-ţi aduc cozonac şi-o sticlă de vin.
Dar deschide ușa bunicuță!
‒ Apăsa pe clanță şi intră! răspunse bunica ‒ că eu mă simt slabită şi nu mă pot da jos din pat.
Lupul apasă pe clanţă, deschise ușa, se repezi glonț spre patul bunicii şi, fără să scoată o vorbă, o оnghiţi. Se оmbrăcă apoi оn hainele ei, оşi puse pe cap scufia, se culcă оn pat şi trase perdelele. Оn vremea asta, Scufița Roșie culesese atОtea flori, că abia le mai putea duce. Cum alerga ea de colo pоna colo, deodată оşi aminti de bunica şi *i degrabă spre căscioara din pădure. Şi nu mică оi fu mirarea cоnd văzu ușa data de perete. De оndată ce intră оn odaie, o cuprinse neliniştea; totul i se părea atоt de ciudat, оncat оşi spuse: „Vai, Doamne, ce-o fi azi cu mine, de mi-e aşa de frică ?... Că doar altă dată mă simțeam atоt de bine la bunicuța!” Şi fără să mai aştepte, strigă:
‒ Bună dimineaţa!
Dar nu primi nici un răspuns. Scufița Roșie se apropie atunci de pat şi dădu perdelele la o parte. Bunicuța stătea оntinsa оn pat, cu scufița trasa peste ochi şi
avea o оnfăţişare atоt de ciudată, оncоt fetiţa оntrebă:
‒ Vai, bunicuţă, da' de ce ai urechi atоt de mari?
‒ Ca să te pot auzi mai bine.
‒ Vai, bunicuțo, da' de ce ai ochi atоt de mari?
‒ Ca să te pot vedea mai bine.
‒ Vai, bunicuțo, da' de ce ai mоini atоt de mari?
‒ Ca să te pot apuca mai bine.
‒ Da', bunicuțo, de ce ai o coșcogeamite gură?
‒ Ca să te pot оnghiți mai bine.
N-apucă să sfоrşească ultimul cuvоnt, că şi sări jos din pat şi-o оnghiţi pe biata Scufiţă Roşie. După ce-şi potoli foamea, lupul se culcă din nou оn pat şi, prinzоndu-l somnul, adormi şi оncepu să sforăie de se cutremurau pereţii. Şi se оntоmpla ca tocmai atunci să treacă prin faţa casei un vоnător. Auzi el horăiturile şi-şi spuse: „Bre, da' tare mai sforăie bătrоna! Nu cumva i-o fi rău?” Intră оn casă şi, cоnd se apropie de pat, оl văzu pe lup tolănit acolo.
‒ Ei drăcie, nu-mi оnchipuiam c-o să te găsesc aici, ticălos bătrоn! Izbucni vоnătorul. De cоnd te caut!
Оşi potrivi puşca şi voi să tragă, dar оn clipa aceea оi trecu prin minte: „Dar dacă lupul a оnghiţit-o pe bătrоnă? Poate c-aş mai putea s-o scap!” Așa că nu mai trase, ci, luоnd o foarfecă, оncepu să taie burta lupului adormit. Abia apucă sa facă doua-trei tăieturi, că şi văzu strălucind scufița cea roșie a fetiței, şi cоnd mai făcu o
tăietură, fetița sări afară şi strigă:
‒ Vai ce spaimă am tras! Ce оntuneric era оn burta lupului! După aceea au scos-o afară şi pe bunica. Era оncă оn viaţă, dar abia mai răsufla. Scufiţa Roşie adună оn grabă niște pietroaie şi tustrei umplură cu ele burta lupului. Cоnd se trezi, lupul voi s-o ia la sănătoasa, dar pietroaiele atоrnau atоt de greu, că dihania se prăbuși la pămоnt şi dădu ortu' popii. Cei trei nu-şi mai оncăpeau оn piele de bucurie. Bunicuţa mоnca cozonacul şi bău vinul pe care-l adusese fetiţa şi pe dată se оnzdrăveni. Iar Scufița Roșie gоndi оn sinea ei, parcă mustrоndu-se: „De-acu' оnainte n-o să mă mai abat niciodată din drum cоnd oi merge singură prin pădure, ci o să ascult de povețele mamei!”.
